La adolescent, manifestările depresiei sunt dificil de constatat deoarece, în general, acestea nu au legătură directă cu sentimentele reale resimțite de către acesta. Simptomele depresiei la adolescent formează următorul tablou clinic: proastă dispoziție, rezultate slabe la școală, fobie școlară, plimbări în loc să meargă la școală, crize de furie, probleme somatice, predispoziție pentru accidente, escapade, treceri la act. Orice schimbare față de un comportament anterior reprezintă un semnal îngrijorător. Simptomele reprezintă practic o modificare a funcționării obișnuite a adolescentului. Acesta mai poate prezenta: agitație, tulburarea apetitului, o modificare a greutății, tulburări de somn, nerăbdare sau lentoare excesivă, un profund sentiment de neadecvare, neglijarea prietenilor, lipsa capacității de concentrare, indecizii frecvente în legătură cu aspecte banale ale cotidianului, idei sau tentative de suicid.
În majoritatea cazurilor, adolescenții mărturisesc rar că sunt triști sau deprimați, deoarece nici ei nu sunt conștienți de starea lor. Ei simt mai degrabă un profund sentiment de descurajare, dar nu se exprimă în acești termeni. Se plâng în general de o stare de plictiseală constantă, chiar și în legătură cu activitățile care le făceau plăcere. Cei mai mulți vorbesc despre o tendință de a plânge, de multe ori chiar fără motiv. Au un discurs lent, cu voce monotonă, sărac în exprimare, cu pauze prelungite înainte de răspunsuri.
Tipuri de depresie la adolescent
* Distimia – este o depresie cronică, fără simptome foarte pronunțate; adolescentul trece prin perioade de tristețe care dispar și reapar după puțin timp. Se observă un fond depresiv constant, o dispoziție tristă sau agitație, nu foarte pronunțate care persistă însă.
* Depresia severă – este o depresie cu declanșare bruscă, cu pierderea manifestă a interesului, oboseală, iritabilitate. Adolescentul își schimbă comportamentul în mod brutal. Aceasta poate dura câteva săptămâni sau chiar câteva luni.
* Depresia bipolară – se manifestă printr-o trecere rapidă de la tristețe la bucurie foarte intensă; nu mai există echilibru. Schimbările de dispoziție sunt impresionante. Aceasta este mai rar întâlnittă la adolescent. Necesită tratament medical imediat
* Depresia sezonieră – este un tip de depresie care se manifestă în anumite perioade ale anului (toamna, primăvară, de exemplu); este contextuală și mai rară printre adolescenți
* Tulburarea de adaptare cu dispoziție depresivă – aceasta se manifestă mai ales prin tulburări de comportament mai degrabă decât prin tristețe și este o reacție la schimbări cum ar fi: divorțul părinților, schimbarea domiciliului, a școlii, boala unei persoane apropiate
* Depresia psihotică – este un tip de depresie extrem de rar întâlnită la adolescenți. Acesta se prezintă sub formă de delir sau de halucinații și necesită spitalizare imediată.
Strategii terapeutice recomandate pentru vindecarea depresiei
Crearea unui simbol al tristeții: Pentru a ajuta adolescentul să exprime mai bine ceea ce simte și a nu produce alte sentimente de îngrijorare legate de condiția sa psihică, se cere acestuia să deseneze ce înseamnă pentru el tristețea. Acest simbol al tristeții resimțite poate înlesni comunicarea legată de sentimentul de excludere, de incapabilitate, de neadecvare, de agitație sau copleșire.
Întărirea reprezentării viitorului: descrierea unui viitor posibil proiectând și evenimente pozitive, ajută adolescentul să conștientizeze că orice situație poate fi direcționată și în funcție de ceea ce ne dorim. Specialistul îl poate ajuta să se exprime si să realizeze singur existența unei viziuni mai echilibrate în legătură cu viitorul, în care multe sunt posibile, dar nu neapărat totul în nuanțe de gri.
Stabilirea unui program de activități plăcute: principiul acestei metode este de a amplifica numărul activităților agreabile și a le diminua pe cele considerate de adolescent ca fiind neplăcute. Această planificare ajută tânărul să înțeleagă că nu trebuie să fie într-o dispoziție bună pentru a face ceva și a obține o satisfacție.
Întărirea stimei de sine: există mai multe activități care au ca scop evidențierea unei serii de calități, puncte forte ale adolescentului. Este foarte important să se urmărească aprecierea unor calități concrete, specifice, contextuale și nu de ordin general. E importantă de asemenea evidențierea lucrurilor pozitive care s-au petrecut în trecut; acest lucru poate să-l ajute pe adolescent să facă legătura dintre atitudinile pozitive din trecut și cele din prezent.
Atribuirea de sarcini progresive: are scopul de a organiza o secvențiere comportamentală care să ajute adolescentul să adopte un comportament complex sau complicat. Această metodă se aseamănă cu desensibilizarea treptată, atât cât este nevoie ca adolescentul să capete încredere în sine și în existența unor evenimente pozitive. Atribuirea de sarcini progresive îl ajută pe tânăr și să evite procesul de luare a deciziei care este deseori anevoios.
Optimizarea capacității de concentrare: adolescentul poate planifica împreună cu părinții un plan de descompunere a unei sarcini școlare pe mai multe etape pentru a se putea concentra pe câte o singură etapă într-un interval scurt de timp. Astfel, adolescentul va realiza că nu și-a pierdut capacitățile cognitive sau ideative ci, își poate fixa obiective mai mici, realiste și fezabile.
Modificarea “stilului de atribuire”: se urmărește plasarea adolescentului în situații de eșec și de reușită și analizarea stilului de atribuire corespunzător acelor situații. Se analizează mai multe situații (povești în care personajele reușesc și în care nu reușesc) din care adolescentul să dezvolte un stil de atribuire realist sau mai flexibil și să renunțe la teoria neajutorării învățate.
Depresia este o afecțiune curabilă și există numeroase posibilități de consiliere și psihoterapie. Vestea bună este că beneficiind de ajutorul unui psihoterapeut specialist, adolescentul nu trebuie să se lupte singur cu această afecțiune.
Autor:
Psh, Modreanu Claudia – psiholog, psihoterapeut cognitiv- comportamental